Colega și prietena noastră, Valeria Arghire, Vali pentru toți cei care au cunoscut-o, au respectat-o și au iubit-o, și-a găsit liniștea, după o îndelungată și grea luptă cu un inamic neiertător.
      Noi, colegii de la Școala Gimnazială ,,Anghel Rugină”, ne exprimăm regretele noastre profunde și transmitem condoleanțe familiei atât de greu încercate prin pierderea unei fiice,surori ,mame și soții devotate și iubitoare.
     Dar prin emoția puternică ce se revarsă din inimile noastre îndurerate aducem, totodată, un ultim omagiu aceleia care, prin valoarea sa profesională și umană, a contribuit în mod esențial, timp de aproape 36 de ani, la educarea și formarea a numeroase generații de elevi.
       La trecerea sa în eternitate, un om lasă după sine amintirile vieții și faptelor sale în mintea și sufletul celor care l-au cunoscut – familie, prieteni, colegi. Toate aceste aminitiri, însă, sunt, o dată cu petrecerea anilor, perisabile și trecătoare, durata lor fiind legată de natura efemeră și pieritoare a fiecăruia dintre noi, cei care mai rămânem aici un timp și care putem depune mărturie pentru faptele aceleia care se săvârșește din viață și trece la Domnul.
        Dar faptele care zidesc instituțiile cu care ne împletim viața noastră de zi cu zi nu pier definitiv. Ele sunt mult mai durabile, poate chiar nepieritoare.
Învățătoarea Arghire Valeria a fost o adevărată truditoare. De la primul ceas al dimineții și până târziu în noapte, din prima zi a săptămânii și până la capătul ei, lună de lună, an de an, din nou și din nou, fără să pregete, fără să se plângă, a făcut, din munca sa zilnică ,o religie. Trudă, datorie, rezistență stoică – toate acestea au, pentru cei mai mulți dintre noi, o conotație dramatică sau negativă. Nu și pentru Vali.
      Pentru familie și pentru cei care-i sunt apropriați, rămâne, în urma trecerii sale în eternitate, amintirea faptelor vieții de fiecare zi, de cele mai multe ori, cu farmecul lor inefabil, cu nostalgia clipelor de bucurie, iubire și tandrețe, clipe care nu se pot povesti, dar pe care le simțim și le prețuim ca fiind comoara adâncă din sufletele noastre.
        Pentru comunitatea profesională în care s-a consacrat și căreia i-a oferit roadele a câtorva sute de mii de ore de muncă susținută, rămân faptele vieții sale.

Lasă, prin plecarea ei dintre noi, un gol greu de umplut în instituția noastră, dar și în sufletele și inimile celor care au iubit-o și prețuit-o. Îi vom purta, mulți ani de-acum înainte, o amintire vie și luminoasă, amintirea unui om bun și cald, a unei prietene loiale și colege devotate.
Dumnezeu să-o odihnească și să-o aibă în paza Sa, iar noi să o pomenim și să-i păstrăm, vie și neștearsă, amintirea.